“I dream of giving birth to a child
who will ask: "Mother, what was war?"”
(Eve Merriam)
who will ask: "Mother, what was war?"”
(Eve Merriam)
Da, stiu. Sunt prins cu multe griji in perioada asta, si una in plus poate-mi strica. Poate nu imi face bine... Dar de cateva zile sunt chinuit de niste imagini si de niste intrebari.
Totul a inceput cu o imagine din The Sun... Printre daramaturile gri-negre ramase in urma unui raid aviatic israelian se zarea un brat de copil. Doar bratul!!! Invelit inca in maneca murdara a unui pulover rosu, cu degetele murdare-usor-grasute putin stranse. O fi cautat mana mamei in momentul in care fulgerul de foc l-a ucis? Sau degetul gros al tatalui de care se tinea cand pasea precaut-incepator incaltat in papucii galbeni din cauciuc, din care unul se zareste aruncat acum printre daramaturile gri-negre? Poate tatal lui a fost membru marcant Hamas, poate a trimis rachete catre localitati israeliene, poate... poate copilul acela putea fi candva palestinianul care sa zica "nu mai vreau razboi, nu mai vreau sa ma uit speriat pe cer, dupa moarte". Pentru ca, da... am vazut apoi niste imagini video pe stirileprotv.ro. La un moment dat, am pus nauc "stop" si asta pentru ca i-am vazut privirea. Era cret si murdar, cu larimile amestecate cu funingine pe obraji, si se uita speriat spre cer. De acolo pentru copiii nostri au venit recent fulgii de zapada si ei i-au privit cu nasurile turtite de ferestrele aburite. De acolo pentru el vin bombele, pentru el de acolo vine moartea... Am stat minute in sir cu ochii pe fereastra video cu "stop"-ul pus pe privirea copilului. Cand am inteles de unde o cunosc, m-am cutremurat si am inchis pagina web: Era privirea ingrozita a copilului meu, cea care mi-a dat fiori odata, cand l-am speriat foarte tare!
Poate fi si privirea copiilor vostri... dar da, stiu. E criza, sunteti prinsi cu multe griji in perioada asta si una in plus poate va strica. Poate nu va face bine. Sunt tensiuni la locurile de munca, care mai aveti, euro sare si bate recorduri mai des ca Serghei Bubka pe vremuri, portareii de la banci sunt la usi, asigurarile la masina s-au scumpit al dracului, iar cand vreti sa incalziti mancarea o luati de pe masa si o bagati in frigider.
Copilul din imaginea acestui post e grasut, cret si seamana izbitor cu fiul meu de un an si jumatate. Privindu-i chipul, pare ca doarme si viseaza la un cer din care sa cada fulgi de zapada. Privind chipul schimonosit al parintelui sau iti dai seama insa ca din cerul lui a cazut doar moarte.
Postări
11 comentarii:
:(
frate, m-am infiorat... dureros..
Marian,copilul seamana foarte mult cu Dani si asta m-a speriat ingrozitor. Am plans inainte de a citi pentru ca am crezut ca chiar e Dani si incercam sa recunosc locul si barbatul care il tinea in brate. Stiam ca nu era asa insa pentru cateva clipe m-am blocat.
Plang pentru toti copii care mor din cauza unor fanaticii tembeli care omoara in numele lui Dumnezeu.
Shmeny, alex, paula,
Daca v-ati infiorat, e ok. Inseamna ca undeva-acolo-inauntru ceva s-a miscat. De aceea, poze ca astea nu trebuie ascunse. Daca ele dor, poate oamenii vor avea grija sa indeparteze "cauzele" lor.
Paula,
Nu am vrut sa te blochezi, dar iata ca deseori politica amestecata are urmari ca acestea.
Este interesant de facut o paralela intre efortul de a salva copilul occidental (cazul patinatoarei care a "nascut" la 2 zile dupa ce a decedat) si soarta copilului dintr-o tara saraca... care nu a avut nici o sansa.
Nu sunt antisemit, dar nu e normal ca legile sa se aplice la unii si la altii nu. In mod normal daca o tara araba ataca Israelul, cred ca aveam reactii incredibile din partea organizatiilor internationale... poate chiar un razboi mondial. Nu mai spun de sanctiuni etc..
George,
Nu cred ca are a face... Si multi copii crestini sau occidentali sufera din cauza deciziilor celor mari.
Si palestinienii tot "sicanau" cu rachete Israelul. E dureros insa sa vezi care sunt "victimele colaterale". Serios, aici era vorba doar de emotii, doar de trairile mele, nu de politica.
Marian, Paula...nu e Dani al vostru in poza si o stim cu totii. Dani al vostru e copilul care priveste spre cer sa vada fulgii de zapada cum cad si slava Domnului, nu bombe sau alte pericole. Dani al vostru rade, alearga, e sanatos si e fericit.
Da, ne intristeaza astfel de imagini, ba chiar ne revolta. Ceva mai mult din noi se misca, asa cum spui tu Marian. Pacat insa ca nu misca suficient de mult in mintea si sufletul celor ce chiar pot face ceva. Pentru ca astfel de razboaie nu sunt pornite de mine, sau de vreunul din cititorii acestui blog. Da, "we are the world" si "we can make a difference", dar din pacate nu la nivelul la care sa putem opri razboaie si genocide. Noi putem sa ne facem partea noastra, iubindu-ne si ingrijindu-ne copiii, fiind tolerati si sensibili cu cei din imediata noastra apropiere.
Si iar am facut compunere :).
O zi faina in care sa zambim in loc sa varsam lacrimi!
Oana Anca,
Sper ca Paul-Daniel sa fie mereu vesel. Cred ca orice parinte isi doreste asta pentru copilul lui si de-aia m-am intristat cand am vazut ca se intampla. Sper insa ca imaginile despre care vorbeam sa ajunga si la cei care decid si sa miste ceva si in interiorul lor. In rest, cei care ma cunoasteti, stiti ca imi place sa zmabesc.
O zi faina si tie!
Problema era asa: daca organizatiile internationale de mentinere a pacii interveneau de la inceputul conflictului... numarul de victime era mult mai mic... atat. Restul e politica...
...politiCA CAre tine cont de orice, dar mai putin de oameni. Got the point, George.
Marian...e adevarat si frumos ce spui tu. Si totusi...utopic. Pentru ca cei ce pot face ceva vad mai mult decat imaginile care ajung la noi. Cu toate astea, victimele sunt doar cifre, banale statistici.
George,
Da, dar si fortele astea internationale primesc fonduri de la niste tari, nu? Restul e politica... Asta mi-a sunat a "Restul e CanCan" :)
Oana Anca,
You got the point too
Trimiteţi un comentariu