"Poponet" si hemoroizii

"Anna este cea mai tare femeie de pe pământ.

Nu mă interesează altcineva, nu am ochi pentru o altă femeie,

ea este totul pentru mine"

(Codin Maticiuc, alias "Poponet")

Atazi, daca v-a cazut Click!-ul in mana, ati aflat doua lucruri importante de pe prima pagina. "Poponet" o iubeste la nebunie pe Anna Lesko, despre care spune ca este cea mai tare femeie din viata ei - doar e capatul unei serii, nu? - si Alina Plugaru si-a gasit o jumatate de 19 ani alaturi de care a petrecut un weekend de senzatie - doar e regina porno, nu?...

Interesant este altceva. In pagina dominata de articolul cu "Poponet" cei de la Click! au asezat si o reclama mare la o "moderna clinica de specialitate", care te scapa de hemoroizi si fisuri anale! Hai mai baieti, chiar asa? Ma intreb daca pe "Poponet" nu l-a trecut vreo spaima vazand pagina...

Suporteri cu mana pe inima...

"People say life is like a stream. They're right.

Just a while ago I wanted to spit into the wind and I hit my own face"

(Johan Cruijff)

Hagi statea la imn cu mana pe inima ca americanii pe 4 iulie, Chivu si ai lui au urlat versurile spre incantarea suporterilor. A celor din tribune, a celor de acasa, a celor din spitale... Da, Romania-Olanda s-a vazut si la sectia de Cardiologie a Spitalului de Urgenta Floreasca. Aici inimile au batut mai repede, periculos de repede, dar suporterii adevarati sunt suporteri pana pe masa de operatie...

..."Hai mai tata, ca nimic nu stii!"... "Nu te enerva, draga!", "Nu ma enervez, dar nu vezi ca astia doi nu sunt in stare sa prinda TVR-ul! Sunt calm, foarte calm", iar prosopul sterge fruntea uda. Domnul Dobrin are tensiunea 18 cu 10, cauza din care inca nu poate sa se opereze, dar vrea neaparat sa vada meciul. Iese putin pe culoar sa ia aer. Stie ca amandoi baietii, veniti cu televizorul de acasa, vor face tot posibilul sa-i receptioneze in conditii bune postul... Pacientul tanar mananca o piersica la marginea patului..."Asa se vede mai bine, lasati-l asa baieti", se aude din fundul salonului, de la omul operat, ridicat totusi pe perna ca sa vada mai bine...

...La 21:45 inimile bat darabana in peretii din faianta rece ai salonului. Bat atat de tare incat emotia se transmite pana in camera asistentelor, aflate de asemenea in fata imaginilor de la Berna. "Baieti aveti grija. Fiti cuminti, ca altfel va luam televizorul". "Baietii" sunt bunici in acte, dar baieti la ora meciului. Se entuziasmeaza, flutura esarfe galbene, iau pastile... Pacientul tanar mananca piersici in continuare si e sub tirul intrebarilor celorlalti: "De ce joaca Piti defensiv?", "Olanda chiar se da lovita?", "In repriza a doua atacam?", "Daca a dat gol Italia, e nasol, nu?". El raspunde tuturor si mananca piersici dulci...

...E cald si aerul inchis de spital se amesteca urat cu cel al transpiratiei din iarba. Sau al celei de pe paturile hade. Oare cati oameni au murit in ele?... "Haideti, e ora de injectii si doctorii!", iar fiecare isi ia pastilele sau se intinde sa primeasca injectiile. Antebrate inrosite de intepaturi, brate invinetite, buline inghitite mecanic... "Haaaaaiiii!!! Futu-i mama ma-siii!!", ratarea lui Codrea e primita cu icnete, gemete, mici injuraturi... Incet-incet, entuziasmul se stinge. Olandezii sunt peste noi chiar si cu rezervele, ne dau goluri, italienii dau si ei francezilor... Fetele obosite se intorc spre peretii reci. Cearceafurile se trag peste umeri, pacientul tanar nu mai mananca piersici, tace intins in pat... "Ai vazut cat tin baietii la mine? Cat s-au chinuit sa imi aduca televizorul si sa-mi instaleze TVR-ul? Mai mult m-am consumat atunci decat la meci", il intreaba domnul Dobrin. Pacientul tanar nu-i raspunde. A adormit cu gandul la locuri si oameni din afara spitalului. In urma cu cateva zile planuise altceva pentru ziua aceasta, ziua lui de nastere. Apoi a urmat gheara infipta in inima...

Suporteri ai echipei nationale sunt peste tot. Toti au fost dezamagiti de ratarea calificarii in sferturile de finala ale Euro 2008. La fel si cei de la sectia Cardiologie a Spitalului de Urgenta Floreasca. Poate mai mult ca altii. Le-am simtit dezamagirea de ziua mea, ziua in care am mancat multe piersici si am implinit 29 de ani.

Intoarcerea la galben

"Pe ei! Pe ei! Pe ei, pe mama lor!"

(refrenul cel mai drag al microbistului roman)

Uitasem cum e... Iar colegii de munca in tricouri galbene mi se pareau ieri putin exagerati. Dimineata, in drum spre job, ascultasem la radio cele mai proaste glume pe seama echipei nationale si ale "goleadorului" de sens invers Banel Nicolita. Le-am auzit iar la job, le-am primit pe mess, pe mail... Sms-uri recunosc, n-am primit...

...Apoi am inceput sa simt ceva in aer... De la standurile Pro Sport din pietele Constitutiei si Revolutiei au inceput sa curga avertizari de "cod galben", iar la munca s-a facut liniste. Prea multa liniste. Pe camerele web instalate in piete vedeam cum mareea galbena inunda corturile sponsorilor prezenti... "Unde vezi meciul?", au incercat sa ma agate in ultimul moment prieteni dragi. L-as fi vazut in piata cu suporterii avizi de bere, l-as fi vazut mancand capsuni, l-as fi vazut singur intr-o camera goala, in care sa fie doar televizorul, semintele si 2-3 sticle de bere bruna... Ultima mare victorie a Romaniei la un turneu final am vazut-o pe bucati, iubind si iubit de o femeie. N-am stiut si n-a stiut niciodata daca a existat vreo urma de regret pentru suprapunerea pasiunilor... "La munca, cu baietii din redactie!" si am comandat o pizza...

... Nu credeam ca imnul Romaniei poate fi cantat vreodata cu atata determinare. Nu credeam ca o sa-l vad pe Chivu strigand versurile atat de tare, pe Radoi zambind si visand cu ochii deschisi cu bratul petrecut dupa gatul "dinamovistului" Lobont si pe alti 15.000 de romani galbeni in tribune!!! ...M-am simtit atat de umilit in 2003 la Romania-Franta in Cupa Davis cand o galerie de 40 de cocosi au pus la respect Polivalenta... Acum "allez, allez a la maison!" striga pata galbena catre suporterii albastrilor si ma simt razbunat... Chiar si grasul la bustul gol cu lant de aur e de-al nostru. Imaginea cu el starneste urale in redactie, iar un hatru striga: "E unchi-miu, ma!"... Se sparg seminte, se injura si se aplauda. In piete ploua si bannerele sponsorilor sunt folosite impotriva ploii... Suntem iar suporterii echipei nationale. Si parca ne place iar. Asteptam meciul cu Italia, iar atunci... "Pe ei! Pe ei! Pe ei, pe mama lor!"

PS: Banel Nicolita, eroul bancurilor cu autogoluri, a alergat 12,2 kilometri in meciul cu Franta, fiind pana acum cel mai harnic jucator al acestui turneu. Oamenii de la radio, care cu o zi inainte faceau misto-uri la greu pe seama lui, aveau azi alte tinte: francezi, italieni...

Jamaicanii, tiganii si Antonescu

"Nu mai am de să mai dobor recordul mondial

încă o dată. E al meu acum."

(Usain Bolt)

...Iata ca s-a mai batut inca o data recordul mondial pe suta de metri. Jamaicanul Asafa Powell a cedat sambata spre duminica noaptea coroana de rege al sprintului conationalului sau, Usain Bolt. Bolt a alergat "suta" in 9,72 secunde la New York, cu doua sutimi mai repede decat a facut-o Powell la Rieti anul trecut. Romul jamaican o fi de vina?...

...Pe 1 iunie, de ziua copilului, Acasa a pus punct telenovelei "Inima de tigan". Abia astept sa vad audientele, deoarece presimt ca ultimul episod al serialului cu fuste inflorate a batut clar jurnalele electorale de seara. Nu pot sa nu observ insa ciudata ironie a sortii: telenovela care a innebunit Romania cu povestile din satra lui Medalion s-a terminat in aceeasi zi a lunii in care a fost executat Ion Antonescu...

...Au fost si alegeri. Asa cum ma asteptam. Cu tam-tam mult si cu alegatori putini. Incepem o saptamana noua. Cu aceiasi politicieni si fara "Inima de tigan"...

UPDATE: La cererea din primul comentariu, iata si audientele primelor 3 programe tv de pe 1 iunie - audiente pe All Urban, in paranteze cele pe publicul comercial cu varste inte 18-49 ani:

1. Inima de tigan - Rtg% 15,5 (13,7) Share% 33,1 (32,6);
2. Stirile Pro TV ora 19:00 - Rtg% 8,5 (7,7) Share% 27,3 (30,3);
3. Stirile Pro TV din Sport - Rtg% 6,7 (7,3) Share% 18,8 (23,6).

"A"-ul dupa 10 ani...

"...Ani de liceu

Cu prietenii pe viata

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu..."

(Ani de liceu)

...Versuri de vineri seara, fundal sonor in momentul in care aceeasi diriginta (ca si in liceu, pare de aceeasi varsta cu noi) striga catalogul....

...Albu Diana e tot prima, chiar daca e Albu a devenit Anghel. Cei 10 ani si aducerea pe lume a "celei mai mari realizari" au lasat cateva urme, dar Diana e aceeasi Diana vesela si in acelasi timp ordonata, guraliva si totusi eficienta... Cea care a adunat la un loc numerele de telefon, adresele de mail, care a trimis pozele in format electronic inainte ca multi sa se trezeasca sambata... Catalogul continua si, pe rand, femei si barbati isi spun realizarile. Paul-Daniel asculta, se joaca cu furculitele si aplauda frenetic in bratele mele. Nu stie de ce, dar daca cei din jur aplauda si se veselesc la orice prezentare, face si el la fel... Nu suntem toti, unii sunt peste hotare, altii nu au vrut/putut sa vina. "A"-ul liceului de cartier respira insa alaturi de parteneri de viata, de Nica Mirela, cea mai de treaba diriginta, de sotul ei - multumim pentru tigarile pasate in excursiile la munte - si de mereu tanara profesoara de fizica... Prezentarile curg vesel, intrerupte de glume aruncate peste pahar, de porecle uitate, de chiotele lui Paul-Daniel... Joburi bune, firme, case, copii... Mai am patru fosti colegi de clasa in presa. Altii sunt in banci, in administratie, IT, jandarmerie, au firme... Pozele de acum 10-14 ani ne amuza: Cosmin avea mai mult par si mai putina burta, eu acelasi zambet tamp, lui Claudiu mustata si sprancenele groase parca ii dublau greutatea, Daniela era o sirena, Lelia era inca in tara... Sunt tot ultimul la catalog si "Cea mai mare realizare" a mea doarme in bratele mamei lui cand trec scurt in revista ultimii 10 ani din viata... Ajunge repede intr-un loc linistit, iar seara continua intre colegi. Dansam cum o faceam in trecut la "majorate", ne uitam la imagini proiectate pe un ecran improvizat de Florin: aceiasi copii, aceleasi banci, aceleasi excursii din pozele uitate pe mese. Ne facem poze si acum. Ciocnim pahare si ne simtim bine. Dupa 10 ani suntem iar colegi. Asta a fost "A"-ul invidiat de tot liceul...