Cand e timpul potrivit pentru a muri?

"Talk when you talk, walk when you walk, and die when you die"

(Natalie Goldberg)

In Spania ruleaza in acest moment doua reclame de promovare a meciului Barcelona-Real Madrid de pe 10 Martie. Inainte de aceasta data "nu e un moment bun sa mori" considera televiziunea La Sexta, care va transmite in direct "El Classico". In Spania au nascut multe controverse. Prea agresive? Sincer, mie nu mi se par. Oare cum ar reactiona CNA-ul la difuzarea unor asemenea reclame in Romania?

PS: Cand e momentul bun sa mori? De ce isi mai ia tipul din primul clip cheile de la masina de pe jos?

Muzica romaneasca pe Youtube

"Without music, life would be an error" (Friedrich Nietzsche)

In cazul in care cautati pe Youtube muzica romaneasca asteptati-va sa dati de foarte multe manele, apoi si cateva melodii rap, dance, etc... Printre ele ratacite si cateva clipuri cu marea soprana Angela Gheorghiu... Ador videoclipul de la "Un bel di vedremo" din Madama Butterfly cu Angela Gheorghiu. L-am descoperit pe Mezzo in urma cu vreo doi ani si il revad/reascult cu placere de fiecare data... E normal insa sa fie printre cele ale manelelor lui Florin Salam sau lui Liviu Guta? Cred ca e normal, de fapt asa e si Romania. Cine se bucura de notorietate mai mare in randul conationalilor lor? Salam si Guta sau Angela Gheorghiu?

Despre saracie...

"Having been poor is no shame, but being ashamed of it is"

(Benjamin Franklin)

Uitandu-ma astazi pe fluxul de stiri de la Mediafax, am descoperit o stire conform careia numarul americanilor saraci devine tot mai mare. Un studiu bazat pe ultimul recensamant din SUA si dat publicitatii sambata indica faptul ca aproape 16 milioane de americani traiesc "intr-o saracie profunda si severa", cu un venit de mai putin de 9.903 dolari pe an pentru o familie de patru persoane, dintre care doi copii. De asemenea, pragul de "saracie extrema" individuala corespunde persoanelor al caror venit nu depaseste mai mult de 5.080 de dolari pe an!

Ma intreb cati dintre romanii aflati in "saracie extrema" in Romania nu si-ar dori un venit de "saracie extrema" din Statele Unite...

Fotbalul la el acasa

"In England, when people go to football

they just go to think about football. Nothing else.

They enjoy every second of the game"

(Jose Mourinho)

Ce meci am vazut! A tinut 100 de minute, dar nu m-am plictisit deloc. Finala Cupei Ligii Angliei inseamna intotdeauna fotbal de la primul pana la ultimul fluier al arbitrului...

Ce a insemnat Arsenal-Chelsea? Goluri frumoase... Angajament dus pana la limita... O accidentare pe cat de stupida pe atat de grava a lui John Terry, care a parasit stadionul inconstient pe targa, cu gatul imobilizat si cu masca de oxigen pe fata, in aplauzele tuturor spectatorilor indiferent de culoarea tricourilor pe care le purtau... Sper sa mai joace fotbal... Sau macar sa traiasca normal... Bataie intre jucatori si cartonase rosii si galbene... Si cantece. Multe cantece dinspre galeriile dominate de culorile celor doua echipe. Lacrimi si zambete, ingrijorare si extaz pe chipuri de barbati cu pometii rosii de la berile din mana, de batrani, de copii, de femei... A batut Chelsea cu 2-1. Dupa cum s-a jucat, cupa putea sa ajunga si la Arsenal, pentru mine nu conta...

Intotdeauna mi-a placut fotbalul din Anglia. Pentru ca acolo jucatorii alearga pana la epuizare de la primul la ultimul fluier al arbitrului, indiferent de bagajul tehnic pe care il au, si pentru ca tribunele canta pe masura. Inaintea meciului de la Cardiff am vazut si partida Steaua-UTA din Liga I. Cat am regretat timpul pierdut!

Shaq is on fire!

"Shaq is not the man. He's the man because the NBA

wants him to be the man, but before you can be the man,

you've got to be the man" (Dennis Rodman)

Vineri seara unii oameni tineri se duc sa danseze. Ar putea invata niste miscari de la Shaquille O'Neal, LeBron James si Dwight Howard, care au aratat cu ocazia All-Star Game-ului din Las Vegas ca nu se pricep doar la baschet. De-asta prinde NBA-ul la tineri. Este mai mult decat cel mai bun baschet. Este spectacol.

Au aparut si glumele!

"Even the gods love jokes" (Platon)

Chiar ma gandeam cand se va naste primul banc despre mult-prea-exagerat-mediatizatul divort al lui lui Petre Roman. Iata ce circula pe Internet:

" - De ce si-a parasit Petre Roman sotia?

- Din cauza normelor europene privind transhumanta. Nu putea sa-si plimbe Mioara prin Spania, Belgia..."

Iata unul dintre dezavantajele statului de persoana publica.

"Ce facem cu Mos Craciun?"

"Fun without sell gets nowhere but sell without fun

tends to become obnoxious" (Leo Burnett)

Consiliul National al Audiovizualului a decis astazi ca, de la 1 ianuarie 2008, sa fie interzise reclamele la alimente pentru copii in care apar celebritati, personalitati, medici sau personaje din desene animate, din basme sau povestiri. De la aceasta interdictie vor face exceptie reclamele la produsele naturale. Inteleg pana la un anumit punct judecata lui Ralu Filip, care considera ca astfel se evita interpunerea, intre produs si copil, a unui personaj care sa influenteze decizia de consum. Am vazut de mai multe ori copii facand sa se zguduie magazinele pentru ca doreau pufuleti cu Scooby Doo sau nu stiu ce bomboane cu Spiderman. Am vazut parinti luandu-i la palme pentru ca odraslele nu voiau sa manance altceva in afara de Nesquick. "Aduceti personaje de desene animate in reclame ca sa vindeti. Asta e un truc... Ne puneti in situatia de a alege intre interesele copiilor si interesele dumneavoastra", le-a spus Filip reprezentantilor industriei de publicitate. Dar oare nu asta inseamna advertisingul? Un cocktail persuasiv de trucuri?

Parca reclamele de pe Cartoon Network au insa farmecul lor, pentru ca ele cuprind personaje din universul copilariei. Aseara, pana sa ma uit la meciul de UEFA Champions League, am urmarit Scooby Doo alaturi de un nepot la care tin mult. Ce prins era de reclamele de pe Cartoon Network! Disparitia personajelor de desene animate din reclame i-ar putea fura zambetul si licarirea strengara din priviri. Si mai am un ecou in gand. Intrebarea Alexandrei Gatej, reprezentantul Unilever: "Si ce facem cu Mos Craciun?"

Kurt Cobain - 40, Ibrahim Ferrer - 80

"I'd rather be hated for who I am,

than loved for who I am not" (Kurt Cobain)

Da, stiu. O sa ziceti: "Care dracului este legatura intre Kurt Cobain si Ibrahim Ferrer? Intre rockerul invaluit in abur de droguri si micutul batranel solist de guaracha si bolero?" Ei bine, mi-au placut foarte mult in perioade diferite ale existentei mele. Kurt Cobain si Nirvana mi-au influentat in mica masura o parte din adolescenta rebela. Cea cu parul mare, cu blugi stramti bagati in bocancii inalti, cu primele tigari si inghitituri de alcool. Ibrahim Ferrer mi-a mangaiat timpanele mult mai recent, alaturi de alti batranei cubanezi de la Buena Vista Social Club. Cand deja veneam obosit de la munca si doream sa ma relaxez in fotoliul de acasa. Acum ambii sunt morti. Daca ar fi trait, Kurt ar fi implinit azi 40 de ani, Ibrahim Ferrer 80. Ne-au ramas doar cantecele...

Logan langa Kahn, ce rima placuta!

"360 degree branding is about...emitting a constant

stream of messages to create a lasting impression"

(Shelly Lazarus, Ogilvy & Mather)

Mi-a placut mult prima pagina din Marca de ieri, cu principalul inamic al lui Real Madrid in meciul de UEFA Champions League din aceasta seara, Oliver Kahn, privind incrancenat cititorul. Am fost foarte surprins, placut insa, de reclama la Logan din partea de jos a primei pagini a prestigiosului ziar Marca! Iata ca brandul Logan are loc langa branduri puternice ca Marca, UEFA Champions League, Real Madrid, Bayern Munchen sau Oliver Kahn... Vazand prima pagina din cotidianul iberic mi-am amintit cuvintele lui Wally Olins, una dintre cele mai autorizate voci in domeniul brandingului, rostite saptamana trecuta la Bucuresti la lansarea ultimei sale carti, "Despre brand": "Logan este un exemplu foarte bun de brand reinventat. Ce era marca Dacia in trecut si ce a devenit ea in prezent? Se vorbeste despre Logan la nivel international."

Sa auzim numai de bine!

Un abtibild la inaltime

"Once we accept our limits, we go beyond them" (Albert Einstein)

Imi place atat de mult sportul... dar cine ma cunoaste bine stie ca dintre toate sporturile iubesc cel mai mult baschetul. Spectacolul din NBA mi-a stranit probabil cele mai multe vise in adolescenta. Nu am visat sa viu Superman, Spiderman, Terminator sau Rambo. Doream sa plutesc ca atletii de peste Ocean. In luna februarie a fiecarui an exista un weekend cand devin cel mai mare spion al Americii. Toate antenele mele sunt indreptate catre SUA pentru ca acolo se desfasoara All-Star Game.

In weekendul asta s-a lansat Kanal D, am avut prima pana cu propria masina, am ramas la portile unui hypermarket alaturi de zeci de alti romani pentru ca n-au mai mers casele de marcat... Evenimente la care o sa ma gandesc mai incolo daca o sa scriu ceva sau nu. Acum ma gandesc ca Dwight Howard a lipit cu o mana un abtibild pe panoul de baschet, la inaltimea de aproximativ 3,8 metri, in timp ce cu mana cealalta a inscris un cos de sus!!! A demonstrat astfel, in ciuda staturii impresionante de 2,11 metri si 120 de kilograme, o detenta de 76 de centimetri!!! Este considerat marele perdant al concursului de dunk-uri, majoritatea mebrilor juriului aratand notele inainte de a realiza ca mana stanga a lui Dwight a lipit stickerul la acea inaltime. Pentru cateva secunde de la impactul cu panoul, nimeni nu a stiut exact ce s-a intamplat. "A lipit un abtibild acolo sus?"... "A avut un abtibild?"... "In mana?"... "Ce?"...

Un barbat despre care, in urma cu ceva timp, un oficial NBA-ul spunea ca nu poate sa sara mai mult de 60 de centimetri, a castigat in Las Vegas chiar daca a terminat concursul al patrulea. In urma sa a ramas pe panou un abtibild cu fata lui si cu un citat din Biblie: "All things through Christ"...

De cate ori cineva spune ca nu putem face un anumit lucru ar trebui sa pregatim un abtibild... Mai tineti minte frigiderele si dulapurile din copilarie pline de abtibilduri?

Cursa insectelor

"You can never quit. Winner never quit, and quitters never win” (Ted Turner)

E vineri, incepe weekendul si destinderea. Merge un scurt filmulet de animatie, nu? Unul despre curse, despre a castiga si despre a fi invins. Unul cu o morala. Va las s-o descoperiti.

Internetul, dusman al revistelor pentru adolescenti?

"Teenagers complain there's nothing to do,

then stay out all night doing it" (Bob Phillips)

Ce fascinata era generatia mea de revistele pentru adolescenti! Destul de putine parca fata de cele din anii care au urmat, dar indeajuns de multe incat sa ocupe ore intregi de lectura, surse principale pentru postere cu diversi artisti, decupate cu frenezie pentru a decora oracole... Mai ales fetele erau innebunite...

Am vazut zilele trecute un brief SNA realizat de catre BRAT in perioada 17 octombrie 2005 - 15 octombrie 2006 pe un esantion de 21.765 de persoane. Din acesta rezulta ca numarul de cititori ai revistelor pentru adolescenti este in scadere.

Iata cum arata topul primelor 4 reviste pentru adolescenti (all urban):

Nume revista/Medie cititori pe editie/Modificare % fata de livrarea de date anterioara

1. BRAVO / 457.000 / - 6,7%

2. POPCORN / 359.000 / - 9,1%

3. BRAVO GIRL / 293.000 / - 2,3%

4. COOL GIRL / 290.00 / - 1,4%

Cum arata insa targetul acestor publicatii? Tineri 14-25 de ani, din mediul urban. Iubesc muzica si vor sa afle informatii despre artisti si trupe. Au o viata activa, petrec mult timp in oras, prin baruri, cluburi, cinematografe. Sunt interesati de probleme sexuale. Ii intereseaza noutatile in ceea ce priveste vestimentatia, accesoriile, gadgeturile, coafura si machiajul. Studiaza inca si majoritatea traiesc din banii parintilor. Stiu sa utilizeze calculatorul si Internetul...

Internetul?! Cred ca am gasit raspunsul pentru scaderea numarului de cititori ai revistelor pentru adolescenti. Nu cumva tinerii romani au realizat ca majoritatea informatiilor din reviste le pot gasi pe Internet? Nu cumva iubirile si prieteniile se leaga mai usor pe Messenger sau diverse chat-uri? Toate astea nu prea existau cand eram adolescent...

Satisfaction!

"Lose your dreams and you might lose your mind" (Mick Jagger)

Cand o prietena mi-a zis cu cateva zile in urma ca s-ar putea ca Rolling Stones sa vina in aceasta vara in Romania, nu prea am crezut-o. Iata insa ca zvonul prinde tot mai mare contur. Din cate stiu, 14 iulie 2007, adusi de Vodafone, intrare libera. Ar fi ultimul concert al turneului din acest an, care ar mai cuprinde multe orase din Europa. In iulie, cele din Est: Atena (6 iulie), Zagreb (9 iulie), Belgrade (11 iulie), Bucuresti (14 iulie). Satisfaction!

Despre muzica din Romania

"... Si toata apa din ocean

Am adunat-o 'ntr-un lighean

Pentru tine, pentru tineee..."

(Alex - Yamasha)

Dimineata, in timp ce butonam telecomanda, am dat pe MTV de videoclipul piesei "Yamasha". Scenariul e ceva de genul: Alex, baiat de cartier, musculos, canta dand din maini si se uita dupa fusta unei fete. Tipa il momeste intr-o camera. Ea se intinde pe spate in pat, el rasare deasupra ei si isi da jos maioul, devaluindu-si toata splendoarea muschilor, ca Stallone sau Van Damme in momentele cheie ale filmelor hollywoodiene, cand trebuiau sa imparta palme dupa ceafa la principalii rai. Dar rai sunt si in videoclipul asta, imbracati cu camasi inflorate de Hawaii. Ei il vad pe baiatul nostru ca a intrat cu fata cea frumoasa in camera si dau buluc peste ei sa-i aplice o corectie lui Alex. Desi la bustul gol, el sare din pat pe usa si in scena urmatoare il vedem alergand cu maioul pe el. M-am framantat mult: cum a facut baiatul sa treaca si pragul camerei, sa-si ia si maioul pe el si sa lase si cativa metri buni intre el si urmaritori. Scena parca ar fi din parodiile in care un personaj ranit avea plasture, in cadrul urmator nu avea, iar apoi iar avea... Bine ca m-au salvat versurile cu apa din ocean adunata intr-un lighean pentru fata. Romantic, nu?

Dupa ce am adunat apa din ocean intr-un lighean, am dat pe Antena 1, unde in cadrul programului matinal am aflat ca, de Valetine's Day, la Tg. Jiu s-a organizat pentru indragostiti un concert la care au participat si mari nume ale muzicii romanesti, Cristina Rus si Cream! Daca si cele doua sunt nume importante ale muzicii romanesti... inseamna ca si Alex putea in videoclip sa imbrace, din pat pana la iesirea din camera, maioul, un hanorac si o jacheta... poate s-a si intors din drum si a sarutat-o pe fata cu foc soptindu-i "Te caut eu, iubire!"

Cele mai mari 10 ziare din lume

"Four hostile newspapers are more to be feared than

a thousand bayonets" (Napoleon Bonaparte)

Zilele trecute vorbeam cu niste amici despre cele mai mari ziare din lume si nu ma credeau ca acestea ar fi in Japonia. S-au mirat ca marile ziare ale lumii, din Top Ten, nu sunt in SUA. Iata clasamentul real:

1. Yomiuri Shimbun (Japonia) 14.067.000 (tiraj mediu/zi)

2. The Asashi Shimbun (Japonia) 12.121.000

3. Mainichi Shimbun (Japonia) 5. 587.000

4. Nihon Keizai Shimbun (Japonia) 4 .635.000

5. Chunichi Shimbun (Japonia) 4.512.000

6. Bild (Germania) 3.867.000

7. News Of The World (Marea Britanie) 3.516.000

8. The Sun (Marea Britanie) 3.149.000

9. Sankei Shimbun (Japonia) 2.757.000

10. Canako Xiaoxi (China) 2.627.000

14 februarie 2004

"To go with a bicycle you need serenity, it’s a matter

of physical and mental balance" (Marco Pantani)

Acum 3 ani a ales sa moara. De Ziua Indragostitilor. Intr-o camera de hotel, acolo unde se ascund de multe ori iubirile interzise, "Piratul" mereu indragostit de bicicleta s-a despartit de lume in aroma de cocaina. Pentru mine el va ramane mereu acel luptator cu muntele, cu vremea oribila, cu limitele umane fizice si psihice pe catararile de la Col de la Croix de Fer sau Col du Galibier din 1998, cand a castigat Turul Frantei.

Moda anti-valentine!

"Unii nu sunt intelepti decat cu conditia sa traiasca

intr-o lume de nebuni" (Schopenhauer)

Nu sunt un fan inversunat al Valentine's Day. Sarbatoarea internationala a iubirii de pe 14 februarie nu trezeste in mine cele mai mari trairi. Cu toate acestea, nu inteleg, ba chiar ma si irita putin, protestul tot mai inversunat anti-valentine al diverselor personaje mai mult sau mai putin formatoare de opinie. OK, e o sarbatoare inventata de media, de comercianti, de strategii diabolice de PR, de imperialistii americani sau de cine mai vreti. Dar nu toate sarbatorile au fost inventate? Este insa trendy sa fii anti-valentine, sa spui ca nu iti place ziua inimioarelor rosii importata de la meschinul capitalism. Cati dintre romani si cati dintre contestatarii zilei cu inimioare rosii agatate in orice magazin stiu cand este Dragobetele, daca tot vor sa apere traditionalismul? Cati dintre cei care stiu acum, stiau si inainte sa apara Valentine's Day in Romania? Nici pe mine nu ma intereseaza ca Roxana Ionescu i-a pregatit un dans din buric sotului ei de Ziua Indragostitilor si cu atat mai putin mi se pare acesta subiect de prima pagina cum am vazut azi intr-un cotidian national. Si mie mi se pare desuet uneori ambalajul pe care il folosesc unii pentru a impacheta aceasta zi de februarie. Este vorba insa de o zi in care poti spune o data in plus "te iubesc", in care poti fi romantic, in care poti lua flori femeii iubite sau un pulover dragut barbatului care iti place. Stiati ce rar fac unii oameni aceste gesturi? Oare contestatarii sunt printre ei? Credeti sau nu in aceasta zi, incercati totusi sa zambiti persoanelor iubite. Dansurile din buric si alte scene bune de pus pe prima pagina in tabloide raman pentru vedete.

Autoreclama, dati cu pietre!

"Orice reclama contine povesti in proportie de 85%

plus un comision de 15%" (Fred Allen)

Am stat ceva sa ma gandesc daca sa-mi fac reclama sau nu. Cam o zi si jumatate. Stiu vorba aceea cu "lauda de sine nu miroase a bine", dar si pe aceea care spune ca "doar prostul nu se lauda, pentru ca nu are cu ce". In fine, concluzie: blogul meu le-a atras atentia celor de la 7 Plus. Daca in editia printata de ieri a aparut si un mic chappeau cu putine vorbe despre mine, in cea online mi-a fost redat unul dintre posturi: "Primul meu gand de tata". Gata, m-am laudat.

Marti 13!!!

“Too much luck is bad luck" (German Proverb)

Superstitiosi, aveti grija! Este marti, este 13! Eu deja m-am trezit cu noaptea in cap ca sa duc niste borcanase pentru analiza, dar acelasi doctor care mi le-a dat sa le fac nu mi le-a mai primit: "Laboratorul nostru nu o sa mai functioneze o perioada. Apelati la altul!". La spalatorie, cel care se ocupa de masina mi-a cerut 25 de lei in plus "ca sa va fac o degresare speciala". Credea ca a dat de vreun fraier. Am refuzat politicos. In oras s-a circulat ingrozitor, loc de parcare am gasit destul de greu. Inainte sa intru in cladirea unde muncesc, o pisica neagra mi-a taiat calea...

E inceput de zi. Marti, 13 februarie! Bine ca nu sunt supertitios! Sau sunt? In acest an, ziua de 13 va coincide cu una de marti si in martie si in noiembrie. In aprilie si in iulie ea va fi vineri.

Dor de aripi

"Imaginatia este mai importanta decat cunostintele" (Albert Einstein)

Micul Kiwi pot fi eu... Sau poate sunt...

Micul Kiwi poti fi tu... Sau poate esti deja...

Pe langa aripi, ne lipseste dorul de aripi. Cand simtim dorul de aripi, ne este frica sa incercam saltul. Merita? Eu cred ca zborul micutului Kiwi a fost cel mai frumos zbor din lume. Lacrimile lui nu erau pentru ca se apropia pamantul, ci pentru ca in sfarsit avea aripi. Nu mai era pasarea de care radeau toate celelalte inaripate. Zbura...

Sau poate Kiwi era doar un sinucigas bolnav...

Urma de politica la Vidraru!

"Nu totul se stie, dar totul se spune" (Anatole France)

Daca vreti sa scapati pentru o perioada de politicieni sau de orice urma a existentei lor... renuntati la aceasta idee. Cine s-ar fi asteptat ca in aceasta duminica, la barajul de la Vidraru, departe de hotelurile de pe Valea Prahovei, departe de discoteci sau de pensiunile cu staif din zona Rucar-Bran, sa gasesc o Nubira II bleumarin cu numar de Camera Deputatilor? De fapt, de ce ma mir. Se stie ca la sfarsit de saptamana alesii poporului pleaca sa munceasca in teritoriu...

Am avut cea mai frumoasa zi de tenis. Cu Florin si Horia

"When you are very little tennis should be fun, it should be a game" (Guy Forget)

Trebuia sa fie sambata de tenis. Cea in care sa lovesc cu sete alaturi de amici mingea galbuie pe terenul de bitum. A fost sambata de tenis, dar cea in care am stat aproape 5 ore lipit de fotoliu pentru a redescoperi inca o data cuplul Mergea-Tecau...

Intr-o perioada in care minunile din tenis par tot mai rare, doi tineri de 22 de ani au aratat ce poate insemna sa castigi jucand cu inima. Cu putin timp in urma, Florin Mergea si Horia Tecau, sperantele tenisului romanesc, au invins, dupa un meci dramatic (3-6, 7-5, 7-5, 6-7, 11-9) de Cupa Davis, cuplul francez Michael Llodra-Arnaud Clement...

Sincer, foarte sincer. Nu prea le-am dat mari sanse lui Florin si Horia in fata mult mai titratilor Llodra si Clement. Chiar daca se juca in Djakarta si nu la Clermont, nu le dadeam sanse foarte mari. Au pierdut primul set cu 6-3, dar mi-a placut determinarea lor. "Si Hanescu, dar mai ales si Pavel au aratat bine la inceputul meciurilor de ieri...", mi-a suflat pesimismul in ureche. Florin avea insa ceva in priviri. Ceve ce parca spunea: "E doar un joc. Jocul care imi place. Iar langa mine este Horia". Si Horia bubuia mingea spre ignorantii Llodra si Clement. Au baietii astia doi un stiiil!!! Imbina talentul cu nebunia. Esti mereu in pragul infarctului la jocurile lor. Solutiile simple sunt uneori lasate pe fundul sacului si scot la iveala lovituri ce te ridica in picioare si te fac sa tipi cu pumnii stransi in mijlocul apartamentului. Asa au luat un set la cinci... Apoi inca un set, tot la cinci... Candva Brad Gilbert spunea ca vor fi un cuplu extraordinar. Sunt deja...

Cu tertipuri de vulpoi batrani, cu sfortari concretizate in lovituri de jucatori de clasa, cu ajutorul publicului, francezii au egalat la seturi dupa ce Florin si Horia au avut doua mingi de break in setul patru. A fost momentul in care am desfacut al doilea croissant cu ciocolata. Ce conteaza greutatea? Si-asa nu am jucat tenis azi. "Iar astia vor pierde pana la urma, pentru ca asa sunteti voi romanii, perdanti prin definitie. Va zbateti frumos pentru a muri dramatic. Mai bine ieseai din casa", m-a sicanat iar pesimismul de pe umarul stang. I-am dat insa un dos de palma cand un voleu al lui Horia a muscat din glezna lui Llodra. S-a izbit de parchet si a ramas speriat langa canapea. Horia nu s-a predat, nici Florin, masat frenetic pe spate de Segarceanu la fiecare pauza dintre game-uri. "Nu mai poate, are dureri. O sa piarda", s-a auzit de jos, de langa canapea. Mai mult nu a indraznit, pentru ca Florin a reusit sa-l trimita la seminte pe Clement. Apoi sa-l lobeze pe inaltul Llodra. Apoi sa-i paseze. A reusit niste mingi de mare campion... Apoi a facut o dubla greseala... Apoi inca una... "S-a dus. Nu-i nimic, au facut un meci frumos, sunt de viitor"... Dupa dubla greseala a venit insa un as, care l-a intins neputincios pe Llodra si a nascut un scheunat de durere pe parchet. La fileu, Horia a batut cuie in picioarele francezilor. Unu... doua... trei... A dat in fileu!!!... Nu-i nimic, patru! "Bravooo!!!" , a strigat de pe linia de fund Florin. "Bine, ma!!!" am urlat eu in casa. Le-a trecut glontul de cateva ori pe langa ureche, in timp ce eu am lovit tot ce am nimerit in jur. In septembrie 2003, in Ecuador, prima si singura data cand au mai jucat impreuna in Cupa Davis, Florin si Horia au trecut de fratii Lapentti cu 13-11 in decisiv! Acum le-a fost mila de inima mea: 11-9 si cei doi s-au imbratisat fericiti pe teren. Segarceanu topaia pe margine in timp ce eu cautam pesimismul pe parchet sa-l iau la suturi. Nu l-am gasit, dar se va intoarce cu alte ocazii.

Victoriosi in Ecuador, in 2003

Lectia de tata de pe YouTube

"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi,

aceea de a evada din propria tristete" (Emil Cioran)

Poate v-ati intrebat care este considerat cel mai bun filmulet de pe YouTube. Filmuletul de mai sus, cu peste 4,7 milioane de vizionari, peste 1800 de comentarii si ales ca favorit de peste 5500 de vizitatori, este considerat cel mai bun. Un filmulet depre un tata, Dick Hoyt, care a vrut sa-i dovedeasca fiului sau cu grave disabilitati ca poate concura in triatlon, alaturi de oamenii sanatosi. Un filmulet despre un fiu, Rick Hoyt, care a luptat toata viata cu etichetele puse de oameni (mai multe despre ei putei citi aici). Un filmulet care m-a impresionat la fel ca pe o multime de oameni de pe glob. Poate pentru ca in aceasta vara voi deveni tata. Poate pentru ca m-a miscat intrebarea pusa aseara pe neasteptate, la ora 11:00, in intunericul din dormitor, de sotia mea: "Daca bebe nu va fi un copil normal, noi tot il vom iubi, nu-i asa?". Normal ca-l vom iubi, dar sper ca el sa alerge pe propriile picioare, sa inoate cu propriile brate si sa pedaleze singur. Eventual langa bicicleta tatalui sau.

Rick Hoyt are 65 de ani. In ultimii 25 de ani si-a purtat fiul in cele mai grele curse din lume in lupta cu prejudecatile oamenilor. A fost desemnat "cel mai puternic tata din lume" de celebrul Rick Reilly de la Sports Illustrated.

Protest de bloggeri!

"Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi

considerat inventatorul civilizatiei" (Sigmund Freud)

Rumoare in SUA, tara castilor in urechi: Senatorul de New York Carl Kruger are o propunere legislativa potrivit careia pietonii care vorbesc la telefon, asculta muzica la MP3 player, se joaca pe diverse console ori folosesc alte dispozitive electronice asemanatoare in timp ce traverseaza strada sa fie amendati cu 100 de dolari. "Cand oamenii isi pornesc iPod-urile sau telefoanele celulare, ei ies din lumea reala!", considera Kruger.

Chiar daca din cauzele enumerate de senatorul american si-au pierdut viata in districtul sau, in ultima luna, doua persoane, comunitatea bloggerilor din SUA a facut front comun impotriva propunerii sale legislative. "Ce urmeaza? Interzicerea traversarii strazilor de catre surzi?" se intreaba Ryan Jones pe dotCULT. "Totul se poate rezolva cu o campanie targetata de PR in metrouri, care sa le reaminteasca utilizatorilor de iPod-uri sa dea aparatul incet", scrie Michael Rose pe tuaw.com, weblog neoficial al Apple. "Libertatea poate ceda rapid daca toate propunerile legislative de acest gen vor deveni legi. Bunele intentii s-ar putea concretiza prin prinderea unora dintre noi in cocoane de opresiune daca nu le dam atentie", crede John Little pe Blogs0fWar.

Vad zilnic in Bucuresti zeci de oameni traversand strada in timp ce vorbesc la telefon sau asculta muzica la casti. Nu cred insa ca o astfel de masura este binevenita. Sa fie amendati cei care traverseaza pe rosu. In plus, se stie ca neatentia te poate costa. Uneori chiar si viata!

Ne ard cabanele si amintirile

"Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara" (Paulo Coelho-Alchimistul)

Dimineata, in timp ce molfaiam un sandwich si ma pregateam sa ma trezesc cu adevarat sub dus, am auzit o stire ingrozitoare: Cabana Pietrele (foto) din Retezat a ars in intregime! La fel cum au ars atatea cabane in ultimii ani... Cum a ars in decembrie 2002 Dihamul, probabil cabana in care am jucat in adolescenta cele mai multe partide de whist si rentz, in care am baut cel mai mult vin fiert, in care am strans in brate fete tinere si frumoase... Cabana veche, dar primitoare, a sotilor Gheorghe si Mariai Ordea, cei mai vechi cabanieri din Romanaia, cu o activitate turistica de peste 40 de ani, era locul de refugiu al unei gasti micute de liceeni indragostiti de munte... O fabrica senzationala de vise si de amintiri frumoase aflata in inima Bucegilor...

Ne ard cabanele! Fabricile de amintiri pentru generatii intregi...

Gust de muzica in noapte

"Music can change the world because it can change people" (Bono)

Sunt melodii care ne plac oricand si oriunde. Care ne-au mangaiat sufletele candva si despre care am crezut ca le-am uitat. Apar insa momente in care ele ne lovesc din nou, cu putere, si parca ne plac si mai mult. Patina timpului nu le-a sters din farmec, din contra, le-a adaugat ambalaj de amintiri, imagini mai noi si mai vechi...

Luni seara, pe DN1, pe o portiune pustie de drum, am redescoperit in intuneric farmecul melodiei "One" a lui U2. Cea originala, din 1992, nu remixul facut recent impreuna cu Mary J. Blige. U2 vechi la radio, farurile despicand bezna pe soseaua pustie...

One love... one life... when it's one need in the night...

Candva, in copilarie, in timp ce mancam inghetata Polar cu niste prieteni, ne-am contrazis la greu despre cel mai bun gust din lume. Luni seara, 5 februarie 2007, am simtit in gura un gust minunat. Nu mancam nimic. Imi conduceam in bezna masina si ascultam U2...

Too late... tonight... to drag the past out into the light...

Interviul buclucas

"Oamenii dobandesc cunostinte proportional cu curiozitatea" (Stendhal)

Inainte de sosirea in tara, tamplarul Adrian Ganceanu si electricianul Nelu Ilie, acuzati de spionaj in Irak, au dat un interviu postului public de radio. Unele notiuni folosite de acesti oameni aparent simpli, ca "briefing" sau "coroborare", au pus societatea romaneasca pe ganduri. Ascultand interviul (puteti face acelasi lucru dand click aici), m-am gandit ca probabil ar trebui sa ma laud peste tot ca tatal meu este electrician.

Liniste de plumb

"Dormeau adanc sicriele de plumb...." (George Bacovia - Plumb)

Liniste de ianuarie. Atat de liniste incat aud urma subtire de zapada cum e sparta de virfurile timide de iarba. Atat de liniste incat aud soaptele celor patru brazi batrani. Atat de liniste incat aud timpul cum ma invinge implacabil, cum imi aseaza nemilos batranete pe umeri si in oase...

Nu vreau insa sa ma gandesc la astea. Vreau sa trag linistea in nari, in piept, in inima si creier. Am nevoie de linistea asta de cimitir rural, fara gard intre locurile de veci si ogorul de alaturi, doar cu niste tufe de macesi ce-si poarta inca fructele rosii, departe de ultimele case ale satului, dominat de cei patru brazi batrani ce protejeaza bisericuta modesta cu sfinti tristi si scorojiti...

O explozie de pasarele galbui sparge linistea dinspre o tufa de macesi. O multime de aripioare palmuiesc linistea si se reped spre mine, peste morminte uitate, peste ceara topita la baza crucilor, peste urma subtire de zapada. Se ascund in cetina grea a brazilor batrani. E din nou liniste. O trag in nari, in piept, in inima, in creier...

Nu am mai fost de mult timp, nu stiu cand voi mai veni... Aici, in liniste...

Destin de vierme

"Nu orice vierme se transforma in fluture" (proverb)

Poveste contemporana cu baieti in camasi rosii

"Aceaasta musculita traieste doar o zi..."

(reclama Vodafone)

Sa va spun o poveste. Din pacate, nu una cu zane si feti-frumosi, ci una contemporana. Personajul principal al acestei povesti a cumparat sotiei sale, de ziua ei, un telefon mobil N...a, model mai nou si mai fitos, de la un magazin V......e. Cel vechi era oarecum depasit si a vrut sa-i faca o bucurie...

Doamna s-a bucurat si l-a folosit cu placere pana in urma cu putin timp, cand a descoperit ca isi aude interlocutorii doar daca ii suna ea. Daca e sunata de acestia, nu aude nimic. Tare, nu? Bun pentru factura. Asa ca s-a intors la terminalul vechi, pana cand sotul ei il va fi dus pe cel nou la service. Intr-unul din drumurile sale obisnuite, acesta a trecut pe la centrul de unde l-a cumparat. S-a gandit sa intrebe mai intai acolo de o posibila rezolvare a problemei pe care o avea. "Pai de ce ati venit la noi? Nu vi s-a dat o lista cu centrele de service?", l-a repezit un baiat in camasa rosie. "Ba da, dar ma gandesc ca poate e ceva din setari si ma ajutati sa nu mai merg in alta parte". "Nu va pot ajuta. Eu sunt vanzator, nu cunosc setarile telefoanelor". Interesant, vanzatorii terminalelor nu cunosc setarile acestora...

Daca alegi sa mergi la unul dintre "unitatile de service autorizate" specificate pe certificatul de garantie si vrei sa alergi mai putin, il alegi pe cel indicat drept "service central", despre care crezi ca ar fi cel mai bun. Asa a facut personajul povestii noastre. A parasit biroul de la serviciu imediat ce s-a facut ora de plecare, intr-un stil care a facut pe cineva sa spuna: "asta la ora 6 sparge usa cu capul!", a condus sportiv atat cat i-a permis centrul aglomerat al Capitalei si s-a instalat la "unitatea de service autorizata" - "service central" V......e. Unde se aflau alti baieti cu camasi rosii. Saluturi, introducere, bla, bla, bla... Si a aparut cutia telefonului: "Aaaa, pai noi nu asiguram service la acest tip de telefon!", "Dar cine asigura?". "Pai nu aveti certificatul de garantie?", a intrebat brunetul gelat cu camasa rosie din spatele desk-ului, moment in care personajul povestii noastre a simtit ca devine zmeu si-l bate pe Fat-Frumos cu buzduganul peste ochi zi de vara pana-n seara. Dar cum era iarna si deja seara, s-a abtinut si a facut fireasca remarca: "Pai si voi erati trecuti pe certificatul de garantie!", "Da, dar nu asiguram service acestui model. Va rog sa va adresati altui centru de service de pe certificat. Incercati la cel de pe Stefan cel Mare..."

Telefonul va fi in cele din urma reparat, dar nu de baietii in camasi rosii. Mai tineti minte reclama aceea cu "Aceasta musculita traieste doar o zi..."? Cam atat dureaza si respectul unora dintre baietii in camsi rosii pentru clienti. Doar o zi. Ziua in care se decid sa cumpere un telefon mobil de la ei.

Nu inteleg!

"Nimic nu-i inspaimanta mai mult pe oameni decat lucrurile pe care nu le inteleg" (Paul Claudel - Le soulier de satin)

1. Inteleg sa iti faci cumparaturile in hypermaket. Scutesti foarte mult timp, mai ales daca locuiesti in apropiere, si poate prinzi si niste promotii...

2. Inteleg sa te duci dimineata la cumparaturi in timpul saptamanii, daca esti liber in acea zi. E atat de placut sa faci cumparaturi intr-un hypermarket aproape gol...

3. Inteleg ca pensionarii se plictisesc uneori si pleaca de multe ori spre anumite destinatii cu mult inainte decat ar trebui s-o faca...

Nu inteleg insa ce faceau toti acesti oameni in fata intrarii unui mare hypermarket din Bucuresti, cu o jumatate de ora inainte ca acesta sa se deschida!!! Era dimineata zilei de azi, era destul de frig afara si am fost uimit de cum aleg unii oameni sa-si petreaca o jumatate de ora din viata. Mi-am rupt un minut din viata sa fac cateva poze. Una e pe acest blog.

PS: Hypermarketul are doua intrari. Nici cealalta nu era libera...